Periplul corespondenţilor Agenţiei de Presă Masonică din România prin muzeele bucureştene a început cu Muzeul Municipiului Bucureşti, acolo unde numărul extrem de mare al vizitatorilor ne-a copleşit. Tinei şi vârstnici, copiii cu părinţii lor, cu toţii aşteptau să vadă istoria Europei şi a Statelor Unite ale Americii în documente şi sigilii.
Următorul popas a fost la Muzeul Naţional de Istorie a României, acolo unde acesta era şi mai plin ca ultimul... Tinerii se îngrămădeau pe scările muzeului şi, pe alocuri, în muzeul, bătrâni cocheţi mergeau în linişte, privind exponatele istorice. În jurul orei 3:00, un grup de personaje istorice ieşeau din muzeu pentru a parcurge un drum pe străzile centrului vechi al capitalei.
Ajunşi la Palatul Regal, chiar înainte de închidere l-am zărit şi pe Fratele Fondator care, acompaniat de o persoană, se delecta cu exponatele ecleziastice, observându-i totuşi o atracţie mai specială pentru lucrările în piatră şi lemn.
Discret, l-am urmat până la Palatul Cantacuzino, una dintre clădirile sale preferate din Bucureşti, poate chiar imobilul preferat. Într-un aer boem, mergâng lent, acesta a observat, nu atât exponateme ci, arhitectura clădirii, fiind un iubitor al stilului eclectic francez.
Spre momentul în care noaptea cedează în faţa Soarelui, a plecat spre parcul Cişmigiu, pentru o plimbare pe malul lacului, după care a luat drumul casei.