Mesajul Fondatorului cu ocazia Primei Aniversări a Agenţiei de Presă Masonică din România

vineri, 5 februarie 2010

Iubiţii mei prieteni,

Am stat şi m-am gândit zilele acestea la ceea ce trebuie sau ar trebuii să scriu în mesajul meu adresat vouă astăzi, la împlinirea unui an de la fondarea Agenţiei de Presă Masonică din România. Această decizie a fost luată de altcineva! Decizia a venit din partea unui fiu de Mason, o persoană care, prin cuvintele scrise, mi-a deschis un nou orizont, mi-a permis să văd lucrurile şi altfel de cât sunt.

În urmă cu doar câteva zile am realizat că prin activitatea mea şi a Agenţiei, nu doar că am reuşit să informăm pe Fraţii noştri vorbitori de limba română, engleză, franceză, spaniolă, italiană şi portugheză, dar am reuşit să aducem şi fericire în inimile unor persoane neiniţiate, familii de Francmasoni. Am înţeles că totul nu este doar competiţie, doar autodepăşire, autoperfecţionare. Pentru toate acestea îi mulţumesc lui Marcus, o persoană pe care o pot deja considera parte din istoria APMR, din viaţa mea de Mason, şi a cărui scrisoare o am pe birou, amintindu-mi mereu de ziua în care am primit-o.

Am să dau citire, cu aprobarea lui Marcus, scrisorii primite de la el:

În primul rând, doresc să îmi cer scuze pentru faptul că singura posibilitatea de a comunica este în limba engleză, în locul limbii voastre native.

Reprezentând familia mea, am obligaţia de a vă mulţumi tuturor pentru recunoaşterea oferită tatălui meu, Clarindo José Teixeira. Astăzi ar fi fost ziua lui şi am decis să caut lucruri ce privesc viaţa lui, pe internet. Cu fericire am găsit acest raport, care a fost publicat şi la noi.

Tatăl meu a murit pe 30 noiembrie 2008, la o zi după ce a primit principalul „titlu” al Francmasoneriei. Pe 29 noiembrie se afla într-o comă profundă – timp de 3 zile – şi era deja considerat ca fiind mort. În acea zi, în numele său, am primit onoarea de a-mi fi înmânată „Comenda Dom Pedro I”, care este considerată a fi cea mai înaltă distincţie a Masoneriei din Brazilia. Când am fost la Terapie Intensivă, la prânz, i-am spus (chiar şi aşa, în comă) faptul că a fost decorat şi că a primit o medalie ca recunoaştere a contribuţiilor sale şi că sunt foarte mândru de el. În mod inexplicabil, a deschis ochii şi a început să plângă. Inima-i bătea, cu aproximativ 55 de bătăi pe minut, atingând 144 de bătăi pe minut şi am putut să văd că a înţeles ce-i spusesem, în ciuda faptului că nu putea vorbi. A fost ultimul moment alături de el, ceea ce a avut o enormă importanţă în viaţa sa. A murit următoarea zi, la 6:58 am.

Există cu adevărat persoane care urmează valori şi sentimente ale Francmasoneriei, iar tatăl meu a fost, cu adevărat, una dintre acestea. VREAU SĂ VĂ MULŢUMESC TUTUROR PENTRU OMAGIUL PRIMIT ŞI PENTRU ONOAREA DE A-MI OFERI UN TATĂ FRANCMASON. Caritatea pe care aţi adus-o familiei mele a ajutat, cu siguranţă, pe tatăl meu să plece, făcându-l conştient de contribuţia sa adusă lumii. De asemenea, ne-a alinat durerea.

Puţine atitudini pot avea imense consecinţe pentru ceilalţi. Această mică faptă de a pune această ştire pe site-ul dumneavoastră mi-a alinat durerea pe care o simt în acest moment, de ziua sa. Probabil că sunt cel mai fericit cititor al acestui text care celebrează viaţa – viaţa tatălui meu! Vă mulţumesc tuturor pentru tot ceea ce aţi oferit societăţii noastre care se zbate să păstreze valorile care au fost uitate de persoane din întreaga lume!

Respectele mele şi cele mai bune sentimente pentru voi!

Dacă este posibil, vă rog doar să-mi confirmaţi faptul că aţi primit acest e-mail. Acest lucru ar însemna foarte mult pentru noi!

Marcus Cardoso Teixeira
Goiânia – Goias – Brazilia

Toate aceste rânduri m-au mişcat mult, mai mult decât mi-aş fi putut imagina vreodată. A fost, poate, cea mai sinceră şi frumoasă scrisoare primită vreodată. În acel moment începeam să înţeleg încă o etapă a Francmasoneriei. Aşa cum am spus-o mereu, orice grad aş avea, niciodată nu am să pot depăşi Gradul de Ucenic, gradul eternei învăţări…

Astfel, am transformat un discurs formal, rigid, într-unul care vrea să lase să emane ceea ce simt în aceste zile atât de importante pentru mine ca Mason şi, mai ales, ca un simplu om, locuitor al acestui Măreţ Templu Natural care este iubita noastră planetă pământ.

Vreau ca toţi cei care citesc aceste rânduri, indiferent că sunt Masoni sau Profani, membri ai unei Obedienţe sau alteia, să înţeleagă că acest Francmason a luptat, luptă şi va luptat atât timp cât va putea pentru toţi iniţiaţii care au înţeles cât de importantă este comunicarea şi informaţia… într-un cuvânt: Cunoaşterea. Pentru toţi cei care, la bine şi la rău ştiu să-şi strângă mâinile şi să uite punctul geometric din care provin, având în spate doar viziunea unei singure lumi şi în faţă ajutorul şi aportul pe care îl pot aduce Umanităţii, Familiilor lor, Fraţilor lor şi celor ce vor veni după noi.

Pentru unii este o zi ca oricare alta, dar pentru mine este cea mai frumoasă zi din viaţa mea şi, cu această ocazie, vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au adresat cuvinte de felicitare, de bucurie, sănătate şi speranţă, de la Mari Maeştri la Fraţi Masoni Ucenici, de la profani la familie…

Mulţumiri speciale, pentru prietenia şi devotamentul arătat faţă de Principiile, Ideile şi Acţiunile Agenţiei de Presă Masonică din România, Marii Loji Masonice din Statul Goias sub a cărei preşedinţie Confederaţia Masoneriei Simbolice din Brazilia a căpătat o imagine mondială, Preşedintelui şi Marelui Maestru Ruy Rocha de Macedo şi Ilustrului Frate Gladston Charles Rezende Reis care, prin a lor viziune, au înţeles importanţa procesului de comunicare a Masoneriei în secolul al XXI-lea şi rolul existenţei noastre. Cei alături de care vom demara proiectul de promovarea a celei de-a XXIX-a Adunări Generale a CMSB şi, cu voia Marelui Arhitect, multe, multe alte proiecte care să unească Văile noastre întru Frăţie.

Mulţumiri Marii Loji Feminine a României, membră CLIPSAS, şi Marii sale Maestre care s-au implicat activ în procesul mediatic naţional şi internaţional, printr-o colaborare activă şi prietenească, înţelegând că invidia, ura şi ranchiuna nu sunt parte a unei Masonerii Naţionale Unite. Mulţumiri Supremului Consiliu pentru România şi Marii Loji Naţionale Unite din România, precum şi Fraţilor din celelalte Mari Loji, care ne-au înţeles mesajul şi ne-au deschis poarta Templului lor.

Mulţumiri Marii Loji de Stat Suverane şi Independente „El Potosi”, membră a Confederaţiei Marilor Loji Regulare din Mexic, şi Marelui său Maestru, Prea Respectabilul Frate Israel Hernandez Arriaga care ne-au fost alături în tot acest timp şi alături de care vom demara cel mai ambiţios proiect de la fondarea Agenţiei şi până în prezent, proiect pe care-l vom face public în luna martie a acestui an.

Vreau să mulţumesc Supremelor Consilii şi Marilor Loji, altele decât cele deja menţionate, pentru faptul că ne-au acceptat ca prieteni şi au tratat Agenţia de Presă Masonică din România ca egalul lor. Mulţumesc Lojilor precum Mariano Arista Nr.’. 2, din Emisfera de Vest care au colaborat cu noi şi, în mod special Fraţilor Victor Mora şi Sergio Rafael Vidal Aguila din Venezuela şi Cuba.

Mulţumesc Fraţilor din Statele Unite ale Americii şi membrilor echipei Diario Masonico, Fraţilor din Italia, Spania, Portugalia, Argentina, Chile, Columbia, Puerto Rico, Franţa, Guatemala, Fondatorului Marelui Orient Arab etc care au oferit APMR posibilitatea de a merge mai departe, dezvoltându-se şi întreţinând relaţii bilaterale extraordinar de bune.

Graţie vouă, tuturor, Agenţia a luat naştere, trăieşte şi va mai trăi atât timp cât voi veţi exista şi veţi avea nevoie de noi şi de munca noastră. Agenţia este un for în care toţi Francmasonii au o poartă deschisă, este acel loc în care Frăţia şi sentimentele transced Tratatele de Amiciţie şi Recunoaştere, medaliile, diplomele şi vechimea în Masonerie.

Ne aşteaptă un an foarte greu, nu am să neg, dar vreau să ne gândim un moment la ceea ce am realizat împreună noi, Masoni sau nu, aici pe pământ… Suntem copiii aceleiaşi creaţii divine, greu de înţeles, greu de explicat, dar prezentă acum, aici, printre noi, cu noi şi în noi… Suntem Fraţi, nu uitaţi acest lucru niciodată…

În final, doresc a mă pleca în faţa voastră şi a vă spune că vă rămân etern mulţumitor pentru ceea ce mi-aţi oferit: viaţă, speranţă, iubire, fericire, adevăr, bunătate, nelinişte, durere, plăcere… Toate acestea fac parte din viaţa mea şi nu am să le uit niciodată! Am să le trăiesc din plin, dar cu adecvată cumpătare.

Vreau să-i mulţumesc lui Marcus, din nou, pentru acea scrisoare şi să menţionez faptul că doresc a aduce un ultim omagiu tatălui său, Fratele meu, al nostru, al tuturor Francmasonilor, Ilustrul Frate Clarindo José Teixeira.

Nu în ultimul rând, vreau să mulţumesc unei persoane care, chiar dacă nu a fost mereu în acord cu ideile mele, mi-a stat alături şi m-a ajutat, o persoană care mi-a marcat viaţa şi care nu a renunţat la a o mai face, celeia fără de care nu aş fi existat astăzi, Mama mea.

Vă mulţumesc, vă mulţumesc, vă mulţumesc…

Fie ca acest an să fie doar primul din mulţi alţii ce vor urma în viaţa voastră, a mea şi a Agenţiei de Presă Masonică din România.

Am zis…

Un umil membru al Ordinului Masonic Român
Un fericit Frate al Francmasoneriei Universale

Al vostru,

Prieten, Frate şi Fondator al Agenţiei de Presă Masonică din România