Postări
Anul trecut, a fost la Bucureşti una dintre cele mai enigmatice şi controversate personalităţi ale societăţilor oculte contemporane. Numele său – Gino Sandri – nu a fost decât arareori menţionat, în afara câtorva lucrări istorice care s-au ocupat în mod serios de organizaţia pe care o conduce din anul 2000. În schimb, aceasta din urmă s-a aflat în atenţia a milioane de oameni din lumea întreagă, mai ales dupa publicarea romanului lui Dan Brown – Codul lui Da Vinci. Este vorba despre Prioratul de Sion.
Unii îl consideră drept o invenţie geniala a lui Pierre Plantard de Saint Clair, care a avut drept scop atragerea atenţiei lumii creştine asupra posibilităţii ca Iisus Hristos şi Maria Magdalena să fi fost căsătoriţi şi să fi avut urmaşi, pentru a susţine ipoteza unei succesiuni a „sângelui regal”, a cărui ultim vlăstar ar fi fost chiar el. Legenda spune că Prioratul de Sion a fost creat tocmai pentru a păstra teribilul secret la adapost de mâna răzbunatoare a bisericii creştine, pentru care existenţa unor urmaşi ai Mântuitorului ar fi însemnat răsturnarea tuturor dogmelor şi, până la urmă, căderea în derizoriu. Celebra listă a Marilor Maeştri ai Prioratului de Sion, continută în Dosarele secrete depuse la Biblioteca Naţionala a Franţei în anii 1960, conţine numele lui Leonardo da Vinci, Sandro Boticcelli, Isaac Newton, Victor Hugo sau Jean Cocteau – despre care dovezi recente aratţ ca ar fi avut legaturi puternice cu traditia esoterica.
După apariţia cărţii „Holy Blood, Holy Grail” (în versiunea românească „Sfântul Graal si sângele lui Iisus”), scrisă de trei autori britanici (Leigh, Baigeant şi Lincoln), în care povestea Prioratului era expusă pe larg, alături de cea a abatelui Sauniere din Rennes-le-Chateau, care descoperise, la rându-i, o serie de documente misterioase legate, se pare, tot de urmaşii lui Iisus, a izbucnit o adevarată controversă despre autenticitatea spuselor lui Plantard.
Numele actualului Mare Maestru, ţinut secret
Speriat de amploarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla, acesta a retractat o parte din afirmaţiile anterioare, dar a păstrat o aura de mister în privinţa organizaţiei pe care o conducea. La moartea sa, survenită, din câte se ştie, în anul 2000, cel care a preluat frâiele Prioratului a fost Gino Sandri, în calitate de secretar general.
Numele actualului Mare Maestru (care ar fi o femeie) nu este cunoscut de publicul larg, dupa cum sunt neclare şi unele fragmentări ale organizaţiei în mai multe ramuri, printre care una americană si una europeană. În orice caz, autorii britanici Lynn Picknett şi Clive Prince, care fac o analizp amănunţită a faptelor în cartea lor „Misterul Sionului” (aparută la noi în Editura RAO), tind sa creadă că Prioratul există, dar că a fost înfiinţat în secolul XX, pentru a ascunde alte organizaţii, cu adevărat secrete, care doresc sa conducă lumea după modelul sinarhic, teoretizat de Saint-Yves d’Alveydre: Ordinul Martinist, masoneria egipteană, ritul scoţian recificat, Ordinul lui Osiris şi altele.
Toate acestea sunt în contradicţie cu sistemele masonice „clasice”, care au dus la consolidarea democraţiei în accepţiunea ei de astăzi, şi al căror model de guvernare îl constituie Statele Unite ale Americii. Adepţii Prioratului de Sion consideră depaşită ideea de democraţie şi pluripartitism politic instaurată acum mai bine de doua secole şi tind spre o guvernare autoritară, bazată pe sistemul „stărilor generale”, provenit din cel al „breslelor”, în care cei mai buni sau mai competenţi oameni din fiecare domeniu au autoritatea necesară pentru a conduce destinele unui popor, într-un fel de guvern de „tehnocraţi”, lipsit de ideologie sau culoare politica.
Constituţia europeana, sinarhista în concepţie
Blamată în perioada interbelică în Franţa, acuzată ca ar fi generat dictaturi precum cele ale lui Mussolini, Franco sau Salazar, sinarhia s-a repliat şi a încercat să patrundă în „lumea bună” a Europei de după 1950. Astfel, Jean Monnet, unul dintre parinţii Uniunii Europene de astăzi (al cărui nume îl poartă şi un cunoscut liceu din Bucureşti) a fost sinarhist, iar constituţia Europeană şi însuşi sistemul comunitar de la Bruxelles au urme ale acestei concepţii. Iată de ce vizita lui Gino Sandri la Bucureşti, pentru susţinerea unei conferinţe publice cu titlul „Misterul din Gisors”, despre celebra istorie a separării Cavalerilor Templieri de Prioratul de Sion, este un prilej unic pentru amatorii – tot mai numeroşi - ai istoriei oculte a Europei, de a-l întâlni şi asculta pe acest om implicat în însuşi miezul problemei.
Conferinta, organizata de Centrul Independent de Studii si Cercetari Ezoterice, va avea loc sâmbătă 11 octombrie, începând cu orele 14.00, în sala „I.C. Bratianu” din Piaţa Amzei. Intrarea fiind liberă, numărul participanţilor va fi limitat la cel al locurilor disponibile.
Nu mai suntem un colţ uitat de Europă
Dincolo de această conferinţă, rămâne întrebarea: „De ce vine Sandri la Bucureşti ?”, ştiut fiind faptul că acesta se deplasează cu maximă discreţie şi nu iese aproape niciodată în public. Surse confidenţiale ne-au făcut cunoscut că este posibilă cooptarea unor noi membri, din România, în rândurile Prioratului de Sion, care are o structură extrem de rigidă. Nu ar fi însă exclusă nici purtarea unor discuţii confidenţiale cu reprezentanţi ai clasei politice sau cu unele feţe bisericeşti, pe chestiuni de interes comun. În orice caz, faptul că Prioratul de Sion îşi focalizează atenţia asupra ţării noastre este un semn că nu mai suntem demult un colţ uitat de Europa şi că, probabil, aşa cum spun chinezii, „ne aşteaptă vremuri interesante”.
singura publicaţie care a editat această ştire a fost
Gândul
