Postări
Secretarul Prioriei Sionului, Gino Sandri, a acordat un singur interviu în cei şase ani de când ocupă aceasta funcţie, lui Jean-Patrick Pourtal, în septembrie 2003. Sandri este aşteptat la Bucureşti, vizita acestuia fiind învaluită în mare mister. Chiar şi interviul din 2003 are unele unde de controversă. Cei care l-au cunoscut pe Gino Sandri spun că este un personaj misterios, care ar fi pasionat de subiecte oculte, ceea ce îl face potrivit pentru funcţia de secretar al Prioriatului Sionului, o organizaţie facută celebră de cartea “Codul lui Da Vinci” scrisă de Dan Brown.
Iată şi dialogul dintre cei doi:
GS: Acum o jumatate de secol trăia un personaj curios, numit Henri Lobineau sau “Contele de Lénoncourt”. Îl puteai întalni în Paris, unde traia în Gisors sau Rennes-le-Chateau, unde şi-a stabilit sediul unui dispensar ciudat. Acest personaj discret s-a evidenţiat în cel de-al Doilea Razboi Mondial. El a operat în Franţa ocupată şi iî Elveţia pentru contele de Selborne, persoana responsabilă pentru serviciile speciale. Cand s-a terminat războiul, el a desfăşurat multiple activităţi discrete, căutând comori şi negociind pentru monede vechi. El era o cunoştinţă a lui Léo Schidlof, anticar şi istoric de artă cu reşedinţa în Viena. Léo Schidlof este autorul catalogului de mare popularitate despre miniaturi vechi, de la Geneva, în 1956. Daca vă împinge curiozitatea acolo, observaţi câteva specimene ale acestui catalog trilingv; versiunea engleză este departe de a fi traducerea textului francez, la fel este cazul şi pentru versiunea germană! Dl N. spune că Henri Lobineau l-a frecventat pe un inginer parizian care era pe strada Foch. În acelaş an, acel superb apartament de pe strada Foch a fost distrus de un incendiu. Nu a fost nici o anchetă. Acest an 1967 este bogat în diverse întamplări. Este necesar să vorbim despre Fakar Ul Islam care şi-a găsit moartea în staţia Melun în urma unei caderi nefericite din trenul de noapte Paris-Geneva? Incă un fapt divers, dacă vreţi. În acelaşi an, o mica lucrare literara intitulată “Şarpele roşu” este subiectul unui caz de înregistrare a drepturilor de autor. Cei trei autori menţionaţi s-au sinucis aproape în acelaşi timp. Este contagios de delirant să întrebi ce i-a determinat pe anumiţi autori obosiţi de muncă sa afirme că Pierre Plantard de Saint-Clair şi Prioratul Sionului au asasinat trei oameni prin spanzurare! Conţinutul acestor mici lucrari sunt desigur delirante, dar rezultă unele lucruri interesante din ele. Apoi, o ultima coincidenţă: în 1967, câteva dosare ale Prioratului Sionului sunt ascunse, în urma unui jaf, în apartamentul lui Philippe de Chèrisey, de pe strada Saint-Lazare nr. 37 din Paris. Este o legatură între aceste întâmplări? Cinci ani mai tarziu, un jurnalist, cantăreţ amator, va încerca să vândă aceste dosare pentru un preţ cat mai mare.
JPP: În 2000, dl Plantard moare. În iunie acelaşi an sunt contactat direct de către fiul său prin e-mail, care îmi anunţa moartea tatălui său, care ar fi avut loc cu cateva zile înainte. Totuşi, după verificări, am descoperit că decesul lui Plantard a avut loc pe 3 februarie 2000. De ce o astfel de abordare a decesului Marelui Maestru al Prioratului Sionului?
GS: În aceşti ultimi ani, Prioratul Sionului în general şi Pierre Plantard de Saint-Clair în particular au trebuit să înfrunte o situaţie tensionată. Am cunoscut o recrudescenţă a ameninţărilor şi presiunilor de tot felul, dar nu acest lucru este cel mai serios. Pierre Plantard de Saint-Clair nu dorea să sfârşească precum Péladan sau George Monti, victime ale otrăvirilor. A fost elaborată o strategie şi au fost luate măsuri de precauţie. Nu voi spune mai mult.
JPP: Pentru unii, moartea lui Plantard ar fi falsă. Pentru alţii, Plantard ar fi... resuscitat! Ce credeţi despre acestea?
GS: Care este părerea dumneavoastră?
JPP: Haideţi să revenim la Prioratul Sionului. Ce reprezintă Rennes-le-Chateau pentru Prioratul Sionului?
GS: Sunt alte locuri potrivite timpului. De ce nu se vorbeşte niciodată despre Millau, Annemasse de Montrevel sau Brazilia. Toate acestea sunt ajustate în timp şi spaţiu. Cu privire la Rennes-le-Chateau, Prioratul Sionului şi-a stabilit reşedinţa acolo în 1681. Compania Sfantului Legământ, închisă de Henri de Lévis, este dizolvată în 1665. Sunt întotdeauna adepţi în zonă, adepţi care întra în Prioratul Sionului. Prin originea acestei opţiuni, îl găsim pe Jean-Timoléon de Negri d’ Ables asistat de Blaise d’ Hautpoul. De asemenea, să amintim numele abaţilor Andre-Hercules de Fleury si Jean-Pierre Cabanié. Noi măsuri de precauţie au fost luate pe 19 septembrie 1730 de către François d’ Hautpoul şi Jean-Paul de Nègre însuşi, legat de supravieţuirea Companiei Sfântului Legământ. Dacă ne întoarcem la dosarele Prioratului Sionului, acestea indică depozite de diverse feluri a documentelor sau obiectelor, dintre care unele sunt extrem de vechi, şi a unor pietre gravate. Situaţia este foarte complexă. În timpul Revoluţiei Franceze, între 1789 şi 1792 au fost realizate depozite “clandestine” pentru a ascunde de vandali dosare inestimabile şi acte notariale. Cu privire la Prioratul Sionului, unele dintre aceste acte au fost date spre pastrare lui Maximilien de Lorraine, arhiepiscop de Koln. La inceputul secolului 19, unele părţi au rămas în mâinile Habsburgilor, care câteva decenii mai tarziu au stabilit contacte cu abaţii Boudet şi Saunière. De ce? Este o chestiune de schimb de documente. Altă depunere este efectuată la Chateau de Lys, în apropiere de Lille. În 1938, Gabriel Trarieux d’ Egmont este invitat acolo de către contele de Saint-Hilier, străunchiul lui Philippe de Chérisey. În aşteptarea războiului care fusese anunţat, dosarele, încredinţate lui Gabriel Trarieux d’ Egmont, sunt mutate la Monte Carlo. Haideţi să vorbim, dacă doriţi, despre afaceri similare. Prin sfârşitul Revoluţiei Franceze, Prioratul Sionului încearca să obţină de la Angélique Lenoir restituirea unor anumite acte. Atunci pretinde că a ars toate dosarele din cauza terorii revoluţiei. Nu este adevarat pentru că ştim că o parte dintre dosare au fost încredinţate contelui d’Antraigues. De ce aceste măsuri de prevedere? Care au fost motivele secrete ale lui Lenoir the Angelica? De ce a pretins că a distrus toate dosarele şi manuscrisele primite? Andre Chénier şi abatele Delille vorbesc despre documentele Templului. Dar... cum acţionează Templul? Ordinul Templului sau secretul Templului din Paris? Numai acesta din urmă l-ar fi putut interesa pe Habsbourg. Angélique Lenoir a fost casatorită cu Jean-Marie Alexandre d’Hautpoul. În 1799, Elisabeth d’ Hautpoul, cunoscută drept “Domnişoara de Rennes”, îşi primeşte familia la castelul Montferrand lângă Rennes-les-Bains. Generalul este de faţa. Scopul acestei întalniri este de a încredinţa documentelui aparţinând lui Angélique Lenoir ultimei tinere doamne din Rennes. Ea moare la Paris la 20 mai 1820. Regaliştii nu au ezistat să creadă că pergamentele lui Angélique Lenoir aveau legatură cu enigma supravieţurii lui Ludovic al XVII-lea. Până acum, nimeni nu a găsit documentele lui Angélique Lenoir, cel puţin… în Rennes!
JPP: Are aceasta legatură cu relaţiile dintre Bérenger Saunière şi Prioratul Sionului?
GS: Ce întelegeţi prin relaţii? Dacă mă întrebaţi dacă era membru, răspunsul este negativ. Bérenger Saunière era în funcţie şi era folosit şi manevrat de diverse reţele pentru căutarea diverselor depozite. Vă precizez că nu mă interesează căutarile comorii abatelui Saunière. Din punctul meu de vedere, nu am săpat niciodată gropi în zonă şi nici nu intenţionez asta.
JPP: Este remarcabil că Rennes-le-Chateau atrage multe grupuri. Multe companii “secrete”, “discrete” par să fie atrase de acest loc. Ce crede Prioratul Sionului despre aceastea şi de ce grupurile sunt prezente în aceste locuri?
GS: Prioratul Sionului este încantat de unele grupuri. Aceasta este ocupaţia lor. Cu cât sunt unele grupuri mai execentrice, cu atât este mai distractiv. Cum spunea Pierre Plantard de Saint-Clair cu umorul sau, totul este potrivit planului prevăzut! În privinţa zvonurilor, cred că este un Priorat al Sionului în activitate în Rennes sau probabil câteva, dar sunt şi falsuri care au fost identificate. După părerea dvs., de ce nu vorbeşte nimeni de locuri la fel de importante?
JPP: Pentru unii, Prioratul Sionului ar fi legat de franc-masonerie. Ce se întamplă cu adevărat?
GS: Întrebarea aceasta revine adesea. Astfel, voi încerca să risipesc confuzia. Ştiu că unii văd Prioratul Sionului ca o obedienţa masonică sau mai exact ca o structura de rang înalt. Nimic din acestea. Este un sistem de reprezentare cunoscut lor dar care nu are nici o legatura cu realitatea. De unde vine această confuzie? M-am referit la lucrarile depozitate la Bibilioteca Naţională, care menţionau Marea Lojă Elveţiana drept una care ar fi dorit să schimbe acest subiect. Cu ce scop? Dar, se întamplă ca structurile masonice să fie cauzate sau conduse de către Prioratul Sionului pentru a fi folosite pentru cercuri externe la fel ca în Lyon, în 1828, cu Ritul Memphis. Ulterior, aceste structuri au propriul lor destin. În ultimul rând, membrii masoneriei nu au fost parte a Prioratului Sionului. Cred că doctorul Savoire sau George Monti sunt apropiaţi de ducele de Connaught, Marele Maestru al Marii Lojă Unite a Angliei, dar francmasoneria nu era prioritatea lor.
JPP: La începutul acestui an, un document “oficial” al Prioratului Sionului a devenit accesibil publicului larg. Acest document poartă semnătura dvs., la fel ca altul care menţionează G CHYREN. Este anunţat că în anul 2003 va fi atins apogeul Prioratului Sionului. Care este semnificaţia lui 2003 pentru Prioratului Sionului? În ce moment va fi atins apogeul, ţinând cont că acum suntem în octombrie 2003?
GS: Sunt cicluri care determină momente privilegiate. Aceste momente remarcabile sunt favorabile revelaţiilor. Cu privire la Prioratul Sionului, totul este în ordine, şi mergem înainte catre clarificarile necesare. Vor aparea Priorate false.
JPP: De asemenea, in acelasi document, se spune că rolul femeii este important pentru Prioratul Sionului. În ce constă?
GS: Este un subiect important, ascuns, din păcate bine. Mare parte din companiile iniţiatoare sunt adesea doar caricaturi şi misoginismul latent este un semn. Fără a fi capabil să mă extind in acest subiect, vreau sa îl supun reflecţiei dvs. În ritual este dată importanţa prezenţei morţii şi a renaşterii. Moarte şi transfigurare! Totuşi, în mitologia egipteană, Isis este cea capabila să adune singură părţile risipite ale trupului lui Osiris.
JPP: Ne puteţi descrie şi explica structura actuală a Prioratului Sionului?
GS: Sunt câteva cercuri tradiţionale, cel puţin două, care dau uneori impresia că sunt mai multe structuri.
JPP: În acest an 2003, Prioratul Sionul pare foarte diferit de cel condus de Plantard. Ne puteţi vorbi despre obiectivele sale?
GS: Este clar o impresie şi dvs. aţi dat explicaţia mai înainte. Nu există diferenţe, scindări, iar influenţa lui Pierre Plantard este reală. Cât despre obiective, ele nu sunt nici politice, nici financiare, aşa cum au unii membri. Amestecul dintre afaceri şi politica nu îşi are locul aici. Lumea artelor îşi va ocupa locul dominant aici întotdeauna.
JPP: Prioratul Sionului este condus de un Mare Maestru. Ne puteţi vorbi despre actualul Mare Maestru şi ne puteţi spune numele său?
GS: Nu vă voi spune nimic astăzi.
JPP: Pentru mulţi oameni, Prioratul Sionului pare inexistent. Recrutaţi persoane? Care sunt calităţile necesare pentru a intra în Priorat?
GS: O persoana este selectată cu atenţie după ce este studiată şi testată, integritatea morală fiind esenţială. Nu se acordă valoare titlurilor şi diplomelor. Péladan aranja saloanele frăţiei Rosecruciene, George Monti era pictor.
JPP: O ultima întrebare: Care este legătura dintre Prioratul discretului Sion şi asociatia creată cu Annemasse în 1956?
GS: Asocierea creată cu Annemasse a folosit timpului său, locului său, cu un scop precis. A fost un fel de cerc extern. O funcţie similară realizată cu Ordinul Alpha-Galates, creat în 1934 la Paris.
JPP: Multumesc pentru raspunsuri.
