de Fr.'. C. L. - 16 septembrie 2009 e.'.v.'.
Nu ar fi fost bine să se povestească de ce unii sunt regulari şi alţii iregulari, ca să vadă românul de fapt ca toţi aceştia se ceartă precum... pe nişte lucruri total deplasate, din punct de vedere masonic? Eu întreb, pentru că orice mason crede ca doar Obedienţa lui este regulară. Aceasta pe lângă faptul că fiecare Rit spune că el este singurul regular şi de aici scandalul de rigoare cu certuri şi arderi "pe lângâ coloane" sau între coloane.
Aşa cum se întamplă, în mod uman, orice Putere Masonică constituită deja nu priveşte cu ochi buni apariţia unei alte puteri sau încalcarea teritoriului ei de către o altă autoritate masonică străină.
Şi, ca urmare, toate "dogmele" oficiale ale Francmasoneriei despre Fraternitate, Toleranţă, Egalitate, Adevăr sunt aruncate cât colo şi comportamentul faţă de noua Obedienţă apărută este identic cu cel al bisericii faţă de un cult nou apărut. Adică acuzaţii de iregularitate, nerecunoaşteri, interedicţii pentru Fraţi în relaţia cu noii veniţi şi mai departe cu tot tacâmul de rigoare.
Dacă stăm sa ne gândim cât de valabilă este arderea între coloane şi apoi nerecunoaşterea unui rit de către altul, ajungem la ideea că este p situaţie identică cu cea dintre biserici. Reformaţii sunt iegulari pentru catolici, ambii iregulari pentru ortodocşi şi toate aceste afirmatii vin însoţite şi de documente istorice prin care se demonstrează că singura regularitate posibilă este de partea lor.
Cei mai dureros pentru mine este cp cei care îi acuză pe alţii de iregularitate se văd siliţi să treacă sub tacere propriile origini, întrucât, aşa cum se poate observa, istoria niciodată nu menajează pe fabricanţii de mituri şi se va ajunge exact în situaţia în care se află Biserica Catolica acum care, mai nou, de câţiva ani, studiază şi intenţionează reabilitarea, măcar parţiala, a lui Luther.
Vom avea surpriza, în scurt timp, să vedem că "iregularii" de ieri devin astăzi "regulari". Aşa că adevarul este că, oricarui rit i-ar aparţine, francmasonul este întotdeauna regular, cu condiţia să fi fost iniţiat în forma tradiţională cuvenită. Mult visata unitate masonică este oricum o himera nu numai la nivel naţional ci şi în lume.
Masoneria trebuie să se adapteze fiecarei comunităţi şi, în general, să raspundă diversităţii de aspiraţii a adepţilor ei. Cred că singurul factor de uniformitate, "mortarul", care leagă toate pietrele între ele trebuie să rămână sistemul de simboluri specific masoneriei. Cred ca landmark-urile ar trebuie să fie bazate pe "liberatea de a gândi".
Toate cele expuse mai sus, sunt valabile pentru absolut toate Obedienţele şi Riturile din România, indiferent de orgoliile personale.