Postări
A trecut un an de zile de când membrii Marelui Orient al Franţei l-au ales pe Fratele Pierre Lambicchi în fruntea Consiliului Ordinului. Un an în care, speranţa revitalizării Ordinului, aşa cum era perceput Lambicchi, a adus în prim planul vieţii masonice europene şi din America Latină atât pe Marele Maestru, cât şi Marele Orient.
Personal am aşteptat mai bine de un an de zile, încă din vara lui 2007 e.·.v.·., până când o Obedienţă din Europa să-şi creeze o politică externă dedicată recuceririi europene şi cuceririi Americii Latine. Momentul a sosit în clipa în care am realizat că Fratele Pierre Lambicchi contura deja premisele unei viitoare linii „hard” de politică masonică externă.
În primele două luni de zile, Lambicchi, era văzut ca un luptător, un om activ care doreşte revitalizarea relaţiilor dintre G.·.O.·.F.·. şi G.·.L.·.F.·., un om care luptă pentru drepturile omului şi care, în sfârşit, era interesat, în calitate de Mare Maestru, de zonele vitale ale Masoneriei viitorului – Europa şi America Latină.
Timpul a trecut şi Solstiţiul de Vară a adus cu sine o oarecare linişte pe malurile Senei. Totuşi ceva se mişca, ceva nu era în regulă, şi acest lucru mă neliniştea, căci şi Agenţia şi-a avut mereu interesele-i în spaţiul Americii Latine.
Februarie-aprilie, o perioadă în care Alain Fumaz, cunoscut ca Mare Cancelar al G.·.O.·.F.·. şi Consilier al Preşedintelui Consiliului Ordinului pentru Alpi, Coasta de Azur şi America de Sud, îşi începea periplul prin America de Sud. Vizite şi iar vizite în Peru. Ce să aibe atât de special acea Vale care abia reuneşte o Comunitate Masonică aproape echivalentă cu cea din ţara noastră? Era simplu! Înfiriparea unei alianţe între un Frate care doreşte o poartă deschisă în Europa şi un Frate care dore o poartă, ce-i drept superior mai mică, deschisă în America de Sud.
Aparent un personaj controversat, Pacheco Giron, Mare Maestru al G.·.L.·.C.·.P.·., bătea de ceva timp la porţile Europei, dar fără ca cineva să îl întrebe ce doreşte. În jurul său avea a începe să se învârtească politica externă a G.·.O.·.F.·., o politică pentru „relansarea relaţiilor dintre masoneria franceză şi cea sud-americană”.
Începutul dezastrului G.·.O.·.F.·. şi amnezia Marelui Maestru
Prea bine cunoaştem faptul că G.·.O.·.F.·. reprezintă o parte importantă a istoriei Masoneriei continentale şi Universale, un pion important pentru crearea statelor independente din Emisfera de Vest etc. Este una dintre cele mai vechi Obedienţe din lume ale Masoneriei Speculative şi ne-am aştepta să ţină la imaginea sa istorică...
Primăvara acestui an a marca, în mod ciudad, incredibil aş putea spune, primul pas greşit al Marelui Orient – semnarea tratatului cu G.·.L.·.C.·.P.·., la Paris, chiar înaintea Adunării Generale a CLIPSAS, din Or.·. Bucureşti. Masonii liberali din America de Sud aşteptau o reacţie europeană care nu a sosit vreodată. Dar aceasta nu era tot. Pacheco Giron, primea la Paris, Gradele Înalte. Cunoscut pentru „micile sale extravaganţe” pentru medalii, titluri şi colane, pentru şorţuri bogat împodobite, pentru parade şi cine ori evenimente cu fast, Giron striga către Fraţii săi că este un moment istoric, un moment vital.
La Bucureşti, acesta a sosit cu Alain Fumaz, „peruan prin căsătorie”, şi au stat unul lângă altul la Colocviul CLIPSAS. Alipirea aceasta părea, şi pare încă, ciudată. De ce Lambicchi are nevoie de Giron?
Nesiguranţa peruană şi cuţitul din spatele lui Lambicchi
Chiar dacă totul părea aranjat şi bine stabilit, nesiguranţa peruană domina peisajul. Sau poate că era dorinţa de mai mult?! În perioada respectivă, Agenţia verifica pe toate canalele şi sursele intenţiile peruanilor dar şi a celor din Uruguay. Totul avea să se contureze în momentul în care Alvaro Carva primea scrisori de felicitare pentru organizarea GLUDE la Lisabona.
Era de înţeles – Giron vrea în GLUDE. Am râs, am spus că este logic, dar apoi mi-a pierit zâmbetul. Cunoşteam prea bine ultimul raport al lucrărilor din Santa Cruz, din 2008 al GLUDE, iar acest lucru mă făcea să mă îngrijorez. Ştiam deja ce planuri are GLUDE şi cine era vârful de lance, dar în contextul prezent nu reprezenta decât un cuţit în spatele lui Lambicchi şi o mână întinsă, fără ştiinţă, G.·.L.·.F.·.
În final totul avea să se contureze sub forma unei corespondenţe care a dispărut într-un timp foarte scurt.
Un tur de forţă prin America de Sud
După ce a avut grijă să-şi închidă porţile deschise de Marea Lojă a Franţei, în urma conflictului încă latent, după ce a avut grijă să enerveze pe noul Mare Maestru şi Suveran Mare Comandor, după ce a petrecut de ziua Franţei, Lambicchi şi Fumaz, îmbrăcaţi lejer, ca şi când ar fi plecat în una din fostele colonii franceze sau în unul din teritoriile de peste mări, urcă în avionul care avea să îi lase în Or.·. Lima, capitala Văii Peru.
Au avut parte de o întâmpinare a la Pacheco. Şi astfel începe un periplu pe le Templele G.·.L.·.C.·.P.·., pe la Preşedintele ţării, televiziune etc. Ne aşteptam ca presa sud-americană să vuiască, dar nu a fost aşa. Singura publicaţie, după cum şi Fratele Victor Guerra, din Valea Spania, a observat, care a vorbit despre el a fost cea aflată sub auspiciile Marii Loji conduse de Pacheco Giron. Lambicchi, probabil luat de valul megalomaniei ce-l înconjura, a început să împartă Grade Înalte, din nou.
A urmat apoi un tur prin Ecuador, unde a fost încheiată o alianţă cu un Mare Orient... aproape inexistent?! La evenimentele din Quito a făcut acelaşi lucru: a acordat garanţii şi a împărţit grade.
Totul avea să culmineze cu Barranquilla, unde a semnat un tratat cu o Federaţie de Loji, a cărei dată de naştere poate fi depistată în cursul anului trecut. Columbia reprezenta şă gazda CIMAS, un fel de confederaţie copiată după C.·.M.·.I.·., formată din masoni liberali, însă fără vreun fel de influenţă, iar singuele spaţii active rămân câteva state din America de Sud.
Curentul anti-Lambicchi din Ritul Modern şi Europa
Lambicchi revine în Europa, dar nu a fost un motiv de bucurie, deja se crease un curent anti-Lambicchi, un curent resimţit şi de mine, în corespondenţele cu câţiva din membrii Adunării Generale a IMNA.
Victor Guerra, una din persoanele abilitate în a face analize masonice, un Frate care a acuzat Marele Orient că a folosit munca sa pentru ceea ce face în prezent, scria, într-o analiză efectuată în urmă cu doar câteva săptămâni în urmă, despre felul în care Lambicchi îşi bate joc de istoria şi reputaţia Marelui Orient al Franţei. A fost una dintre cele mai bune analize citite de mine, în Spania.
„Cum este posibil să împarţi Grade Înalte unor persoane care nu aparţin Obedienţei noastre, şi care trebuie să călătorească 1.000 de Km pentru a participa la ţinute?”, se întreba Fratele Victor. Şi are dreptate, este strigător la cer. Poate că pentru Fraţii noştri sud-americani este un motiv de mândrie, dar Lambicchi „terfelea” numele G.·.O.·.F.·. la cel mai înalt nivel.
Şi pentru a înţelege de ce nu a fost agreat în Peru de presă, am să vă relatez un eveniment care a avut loc cu doar câteva ore înainte de aterizarea lui Lambicchi pe aeroportul din Lima. Este vorba despre o defilare comună a Marii Loji din Peru, membră a Confederaţiei Masonice Interamericane cu Armata peruană, o defilare în care au fost expuse banierele masonice şi drapele militare, la doar câteva sute de metrii de piaţa în care a fost şi Lambicchi.
Marele Orient al Franţei – membru onorific în CIMAS
Pentru ca „tortul masonic” să fie gata, mai lipsea cireaşa d epe tort: Marele Orient devine membru onorific în CIMAS. Nu voi sta să fac o analiză a ceea ce înseamnă aceasta şi nici să spun câte Puteri Masonice şi-a „pus în cap”.
Personal, am considerat că este incredibil şi de neacceptat. Cum este posibil ca tu, Putere Masonică istorică, să devii membru, fie şi onorific, al unei structuri aproape inexistente, din punct de vedere masonic activ. Cu toate acestea ştirile începeau să fie aruncate pe toate canalele. Lambicchi îi scria, din Paris, lui Laxalte Terra, în Montevideo, spunând-i că abia aşteaptă să îl întâlnească, mulţumindu-i pentru favoarea pe care a făcut-o Marelui Orient, prin declararea sa ca membru de onoare.
Pardon!? Mulţumea?! Pare desprins dintr-o carete cu benzi desenate, dar este adevărat, şi nu este prima dată când limbajul „jovial” al lui Lambicchi încalcă protocolul şi, mai ales, dă de gol intenţiile şi interesele sale.
CLIPSAS – poarta Marelui Orient spre Statele Unite ale Americii şi Canada
Revenirea în CLIPSAS a Marelui Orient al Franţei, la un an după revenirea Marelui Orient al Belgiei, poate fi o pură coincidenţă, sau nu?! Poate că ambele Obedienţe simţeau nevoia arzătoare de a se întâlni şi de a-şi declara iubirea frăţească aşa cum au făcut-o „întotdeauna”.
Dar care este miza pentru G.·.O.·.F.·.? Miza este renaşterea sa din cenuşă, impunerea în faţa Marii Loji a Franţei şi, chiar dacă nimeni nu vrea să observe acest lucru, deschiderea porţilor Masoneriei Liberale din S.U.A. şi Canada. Va fi o luptă crâncenă pentru acele două spaţii, dar cu miza de a pierde total controlul în Europa.
Lambicchi între ciocan şi... piatra brută...
Am putea înţelege că Fratele Pierre este dalta, un instrument vital lucrării pietrei brute, care în cazul de faţă reprezintă America de Sud. Dar cine este Ciocanul? Ciocanul este chiar Marele Orient şi Fraţii săi.
Intenţionat sau nu, o circulară a CIMAS, prin urmare document oficial al Confederaţiei, vorbea despre cei peste 100.000 de Fraţi, atenţie – bărbaţi şi femei, şi despre cele peste 1.000 de Loji ale Marelui Orient al Franţei. Această sumă poate reprezintă aproximativ toată Comunitatea Masonică din Franţa, iar chestiunea cu femeile, îmi lasă mie impresia că Lambicchi tatona deja terenul pentru... Conventul care a început astăzi, în Orientul Lyon.
Este interesant să urmărim evoluţia lucrărilor acestui Convent, în care femeia „şi-a băgat coada”. Nu o spun în mod peiorativ, o spun cu stimă pentru genul frumos, care zilele acestea îl vor pune pe Lambicci, aşa cum spun vorbitorii de limbă spaniolă, între spadă şi perete.
Fr.·. Fondator
Agenţia de Presă Masonică din România
